Urmuzz

De cîte ori ne putem sinucide într'o viaţă de om?

2011-11-23T19:07:00.003+02:00

De 88 de ani, unui om îi "iese" de fiecare dată, în aceeaşi zi: 23 noiembrie.

E vorba de Demetru Demetrescu-Buzău, găsit la 23 noiembrie 1923 cu un revolver care şi'a făcut pe deplin datoria, pe o bancă, la Şosea.

De ce, Mitică, de ce?

Cum el este muzul acestui blog, îmi trag puţin tăcerea de la tâmplă pentru a-i dedica un cîntecel.

N'am învăţat nimic

2011-10-19T00:22:00.002+03:00

(leapşă de la Klara)

niciodată.

Poate e doar o întîmplare, poate a fost un gest inconştient, multe se pot interpreta.

Uite,

lumea se duce în dreapta, în stînga, ce să înveţi de aici? Uite o gură, e bună de sărutat? Ia, sărut'o dacă şi ei îi prieşte.

Ce să înveţi de aici?

Uite,

aici, în dreapta mea e moartea mea. Şi'n stînga, e a ta. Le facem cunoştinţă? Moartea mea cu moartea ta?
Poate vor bea o cafea, poate pe gură se vor săruta, uite'aşa

Una alteia îi va zicea
Ce frumoşi sunt sînii tăi!

O, la cîte lucruri frumoase putem visa în această seară
în care vorbim despre cum am memorat să nu traversăm strada pe roşu şi să nu ne aşezăm cu funduleţul gol pe plita fierbinte
şi nimic am învăţat

Revenire

2011-10-04T20:12:00.004+03:00

Un cot se poticnea în marea care te strînge de scrot. Epi oinopa ponton. Nu se auzea respiraţia măcinată de tutun a trupului care pipăia încet toate cele opt colţuri ale acestui blog.
O, ce zile frumoase!

Festivalului ecvestru de la Salaberry-de-Valleyfield

2011-08-14T15:45:00.002+03:00

E o adevărată eliberare

să pleci să faci dragoste cu femeia iubită

călare, pe potecile apelor cu sare,

o imensă provocare, evident o emigrare

aflaţi pe un cal în uşoar' alergare

într’un menage à trois, se pare

Pe sub mesteceni doar ceaţa există, nu pare

restul (de exemplu carduri bancare

şi situaţiile pe care le implică existenţa acestuia....în fine, să nu divagăm) e doar o mică tulburare

O, minunatul există, nu pare

să pleci să faci dragoste cu femeia iubită, o mare onoare

deşi pe alocuri cam doare

călare, pe cărările apelor cu sare,

o imensă provocare

aflaţi pe un cal în uşoar' alergare

Pe sub mesteceni ceaţa este, nu pare

în echilibrul uşor, toţi muşchii’ţi sînt puşi în mişcare

în această perfect’ emigrare

(scrisoare deschisă, concepută special pentru a fi citită peste cîteva ore de către unul dintre oficialii participanţi la închiderea festivalului. Eu mi’am făcut datoria)

De pază la duş

2011-08-10T21:47:00.000+03:00

Trotruşi, srînt atrîţia nesprălaţi pe lume.

Stăteam dincolo de uşă dar tot puteam auzi o luceferiţă plinuţă aruncată în plin orizont de plasa de ţînţari cîntînd Shrrreee Crame In Thrrrough thre Bathrrrroom Windrowwwrrrgh.

În faţa unei cabine de duş e brine sră ai un scrăunel la îndremînă. Un scrăunel şri un prachet dre triutriun. Drăi şri frumreazră, ipocrit citritror, mon srembrabrle, mron frere!

Închripuiţi-vă: plasa de ţrînţrari, lucefreriţa rubricondă, plasa, zvrrr zvrrr, frumul tras în piept, o mrinune! Ia hrai!

Frum după frum, uşa se deschidrea, în spatrele ei se ascundreau srîni şi rotunjrimi de mai jros, nr-ai fri îndrăznrit să tre-aproprii nrici pricat cru ceară.

Strătream şi număram. Cîtă lumre frumoasă intra la druş.

Intra unul, intra altrul, nimreni nu ştria, nrici eu, srireacul, pre undre eşrea.

Dincolo de uşă tot o auzream pre luceferiţă zbai zbai, aruncată în aer de plasa de ţînţari de la baie, oameni intrau la duş, parcă ne-am fi născut toţi nespălaţi, dar parcă la început eram mai puţini, şi cîtă apă curgea, mă uitam la contor cu ochii beliţi, cine dracului plăteşte atîta apă?

Trotruşi, srînt atrîţia nesprălaţi pe lume.

Cîntăm?

Muşcăriaşul

2011-07-31T23:44:00.000+03:00

Era un tip agil, impresimţibil, prevăzut cu de toate, temut şi dorit, cu dinţi de granit, ocolit în miezul zilei, când toţi, absolut toţi se prelingeau pe lîngă ziduri echipaţi doar cu inimi din peşte cu oase multe şi mici. Nici dracu nu mai avea curaj să mai fumeze.

Muşcăriaşului, ştia toată lumea, îi plăceau nespus inimile din peşte oceanic, afumat.

Aşa că toţi culegeau de pe unde puteau oase mici, mici, mai ales fetele care doreau să îşi arate noile toalete şi pulpele bronzate, ori sînii mici, mici, şi le înfigeau în inimă, îşi aprindeau cîte o pipă, iar Muşcăriaşul nici nu le zărea.

Inimile lor, pline de tutun olandez şi oase de peşte mic, de rîu, îl alungau pe singurul şi cel mai de temut şi mai trist din oraş Muşcăriaş.

Any time at all

2011-07-16T21:57:00.000+03:00

Oricînd te vei simţi singur, iar totul în jurul tău va fi murit

mă refer la diverse surse de lumină, pline de vitamine,

Nu cred că aş putea să-ţi spun prea multe, prietene,

Şi nici nu aş dori să te jignesc

aşa că, ce zici, dulcele meu prieten, nu învăţăm amândoi un cîntecel, o strigătură?

„Ioane! Marine,

Virgile, Marie, Eustaţie, Emile,

Mai dăm o tură, mai fumăm o ţigară, mai bem un vinars

Şi ne punem iar pe strigat, chiar toate becurile e imposibil să se fi ars

Mirceo, Eugene, Smalţ, Adonis, Smarald,

Felguraţiu, Aximus, Petronius, Marcel,

Ioane, Dumitre, Costache, Costel

Şerbane, Ioane, Smaralde, Nuţel!”

D’aia îţi zic, nu mai bine mergem numai noi doi

Sau mai bine te aştept pe mal, la Techirghiol

Să ne dăm cu nămol pe corpul gol

Să mergem, să mergem!

2011-07-15T20:23:00.003+03:00

O frunză ca o felie subţire de carne ţi se lipeşte de palmă
Speri să fie de mînzat, mistreţ ori căprioară
Parcă a fost ţinută la fezandat
În piper, ienibahar şi'un păruţ de muscat
Nervuri gingaşe peste nervuri,
Linia vieţii îi pare lungă, cam tot cît a ta
Nervoasă, respirabilă'i viaţa
Să mergem, să mergem,
Acolo sus, là-bas
Să ne facem mici cumpărături, să rîdem, să dăm cîteva telefoane,
să ne umplem fiinţa de cîte o idee nouă, de milioane
şi să zâmbim pentru noua fotografie din buletin.
Nu ne oprim şi pentru o mică perversiune sexuală puţin?

O zi de vară

2011-07-09T22:45:00.002+03:00

Sus, pe deal, o fiinţă pe patru picioare rumega îndelung. Dracu’ ştie la ce se gîndea. Să’i fie de bine!

Stătea pe’o rînă, îşi lingea picioarele şi trompa. Privea boul. Se lingea. Cerul era numa’ safire. Dar în adînc cum era?

Crapul stătea pe’o rînă. Îşi lingea solzii şi rănile. Ceru’ era numa safire. Cel puţin aşa să vedea. Mai dădea cu o limbă pă solzi şi bine era. Să lingea de şapte ore şi tot nu se sătura. Apa dă lac dulce'i părea, aşa da.

Dar în adînc, adîncul dracu’ ştie la ce se gîndea

Cîntec de jale

2011-07-06T22:42:00.001+03:00

Despre cîte lucruri mi

nore nu ai putea scri

despre Woody Allen şi Annabel Lee

despre sîni vineţii cu vise tîrzii

ai putea dacă te’ai gîndi

despre multe lucruri să’mi scrii

Bag mîna'n foc

2011-06-29T21:12:00.003+03:00

E un nou proiect. Poate fi MIMF - Ministerul Introducerii Mâinii în Foc.

Pentru un om. O idee. Un proiect.

Doar ne place mirosul cărnii pe grătar.

Vă putem oferi următoarele feluri de Încredere gătită tradiţional:

Încredere afumată

Încredere în sânge

Încredere în jar

Încredere la tigaie, cu cartofi ţărăneşti

Încrederuş de lapte - cu măr de Voineşti în gură şi ardei iute înfipt în cur

Bulz ciobănesc de Încredere

Tocăniţă moldovenească de Încredere

şi, doar pentru cunoscători,

Fudulii de Încredere.

Ei inima’i’nmugurea

2011-06-12T23:02:00.002+03:00

Ei inima’i’nmugurea

Iubirii, iată, ’i se deda

Şi ba, şi da, şi nu, şi a

Nehotărîtă ea era

Pe loc ei ţîţele’nflorea

Doar ciocolată ea gusta

Aprig, între un nu şi’un da

Pe loc volum ea’mbrăţişa

De cel volum se pătrundea

Îl chiar lăsa, îl prea dorea

Un suflet larg ea îşi croia

Nu mai era doar nu, doar da

Invidia în jur sporea

Pe coapse'invidia creştea

Cînd ea păşea, păşea păşea

în rochia străpunsă toată

de amintiri de ciocolată

Şi ea crescu şi nu mai fu

Cînteuţ în metru antic (II)

2011-05-15T23:06:00.001+03:00

Cîntă, Zeiuţule,

visul iubire ce-i cuprinse, pe neaşteptate,

pe nepusă masă şi iubire,

pe cei doi protagonişti ai ospăţului nostru amoros,

unul locuia undeva,

ea, altundeva, puţin mai departe de undeva

dar cum se lăsa seara,

şi în păr ei se lăsa,

un pai pe ei îi lega,

din pai ei sorbea,

un pai destul de lung, de cel puţin 20 de kilometri, de la nord la sud, un pai străbătut de piste pentru biciclişti şi borduri nou-nouţe

visele şi săruturile,

şi prin pai ei se muşca

de pulpişoară şi sînişoară, ce bine era

cum se cădea

gura mai cobora

povestirea se însera

ei se-mbojora

c’aşa se cădea

prin pai şi prin vis ei se lega

Cînteuţ în metru antic

2011-05-14T21:04:00.002+03:00

Cîntă, Zeiţule
marea patimă ce'l cuprinse pe unul dintre noi
un om ca toţi oamenii, cu abonament la metrou, dinţi mîncaţi de tutun şi rată la casă,
lasă-ţi degetele lungi să ciupească ghitara
să ne'amăgească lira cu această poveste interzisă

povesteşte tuturor despre această iubire nemărturisită
între o fată cu sînii mari, super-calificată,
şi acest om trist
oare ce se va alege de visele lor - singurele terase înverzite, mirosind a mosc,
unde se întîlnesc urmăriţi de batalioane de poliţişti perverşi?

Lasă-ţi buricele degetelor să ciupească,
Zeuţule,
această tragibrafuckingcomedy

If Not For You

2011-05-01T20:30:00.000+03:00

Era să uit de acest loc.

Pod Jasenom

2011-04-17T21:01:00.000+03:00

Ne întoarcem cu Bajaga. Pentru pomeni, incinerări şi înmormântări

Cook me!

2011-04-04T20:57:00.002+03:00

Cook Me - Black Bile from Tuur Van Balen on Vimeo.

Biotechnologies like synthetic biology can give detailed insight into our metabolic processes and introduce new interactions with our body. In this project, these interactions are proposed as a new form of cooking, to tailor an emotional experience for a specific person at a specific time.

Cook Me - Black Bile proposes a recipe for controlling the feeling of melancholy. Using synthetic biology, bespoke yeasts are designed that measure chemicals in the blood and alter levels of serotonin accordingly, making one feel less or more melancholic. To do so, the dish is cooked from a leech that has first fed itself on the body. An instrument specially designed for this recipe allows the leech to feed on the forearm and is then used to cook a blood mousse from the parasite's body. The blood mousse is accompanied by oyster mushrooms, a redcurrant sauce and blood sorrel.

Am auzit că a fost RoBlogFest

2011-04-03T21:59:00.004+03:00

De pe internet, desigur. Foarte multă încrîncenare împotriva non-valorii:

"Dar mai există şi un derivat al acestei opinii potrivit căreia, dacă eşti pe internet, gata, exişti, eşti băgat în seamă. Nu te publică, pe hîrtie, nici o editură? Dă-i încolo de invidioşi. Las’ că te publici tu singur pe internet, unde sînt milioane de cititori. Te debutezi şi te lansezi singur. Apoi încerci un schimb de link-uri cu alţi autori aflaţi în situaţia ta, vă lăudaţi între voi şi, de acum, ai devenit scriitor. Să moară de ciudă restul lumii, invidioşii de la edituri şi de la revistele literare. Cam asta e senzaţia pe care o ai dacă citeşti blog-uri literare şi culturale aflate de-a valma în lumea virtuală.Am încercat acest sentiment în calitate de membru al juriului pentru RoBlogFest, secţia blog-uri culturale. Sigur, democraţia Internetului este, ca să zic aşa, maximă. Dacă „pe vechi“ se zicea că hîrtia suportă multe, să vedeţi cîte suportă internetul! "

It's been a hard day's night, and I've been working like a blog

2011-03-31T23:09:00.001+03:00

Există blog după moarte?

Le Journal d'une femme de chambre (II)

2011-03-16T23:31:00.002+02:00

Cameră întunecată, plină de praf. Pe un scaun moţăie un bătrîn la vreo 127 de ani. Fumează. Pe genunchi ţine o carte. Brusc, se deschide o uşă, pereţii se cutremură, din ţigara bătrînului un fum viguros stropeşte cerul, la întâlnirea cu cerul, din particulele fumului se nasc zeităţi şi popoare, mituri şi galaxii. Mircea Eliade ne zâmbeşte dintr’un portret în ulei, aflat pe un perete lateral.

În cameră intră Femme de chambre – 20 de ani, energică: Domnuuuuuuuuuuu’? Am sosit!

Bătrînul: Vă rog, intraţi, simţiţi-vă ca acasă!

Femme de chambre: Pot să fac un duş?

Bătrînul: Nu doriţi să vă faceţi un ceai, înseamnă că nu aveţi 80 de ani. Sînt orb, puteţi să faceţi duş fără nici o grijă.

Femme de chambre: Dacă sunteţi orb, atunci aveţi doar 17 ani. Vocea nu vă arată vârsta. Deşi, fie vorba între noi, foarte mulţi tineri suferă azi din lipsa unei voci formate, care să emane experienţă şi autoritate. Cred că aveţi 127 de ani. Dar şi la 127 de ani unii orbi dau dovadă de o animalitate formată zdravăn, ieşită din comun. Animalitatea, în forme bine conturate, neîntîmplătoare, mă inspiră şi mă umple de bucurie, onoare şi credinţă.

Bătrânul: Parcă aţi avea 80 de ani. Abia de la 80 de ani femeile devin cu adevărat interesante. Până atunci sunt doar agenţi de stradă. Mereu cu fluierul în gură şi chitanţier de amenzi.

Femme de chambre: Sunt măgulită! Chiar pot să mă dezbrac şi să merg la duş?

Bătrânul: Stăpânul e sus, muşcă de sîni un tren care se deplasează frenetic în noapte, puteţi face orice doriţi, în ceaţa dorinţelor e prins stăpînul.

Femme de chambre: Să continuăm această discuţie în Marea Sală de Bal Duş?

Visul de marţi, 8 martie, ora 4 a.m.

2011-03-11T23:47:00.003+02:00

Trebuia neapărat să îmi verific corespondenţa electronică, mi-am deschis pagina şi, în locul acelui dreptunghi clasic unde poţi completa parola, în stânga era un papagal.

Pagina de mail era una de Adobe Photoshop, iar pentru a putea intra în contul personal eram invitat să colorez un papagal, culorile - pentru pene, cioc, ochi - fiind de fapt parola.

Îmbogăţiţi'vă din acest vis, hai

Le Journal d'une femme de chambre

2011-02-07T22:41:00.001+02:00

Regizorul de vise (II)

2011-01-14T22:12:00.002+02:00

O masă, într-un colţ

Domnişoara din alt vis se întîlneşte cu Domnişoara din vis. Beau un suc de portocale.

Domnişoara din alt vis: E un coşmar. Am fugit din al 1450-lea vis brusc, să se descurce fără mine. Regizorul lui, un dement! Nu ştiu cum te descurci, dar eu, dacă aş şti, când mă trezesc, ce am făcut în fiecare vis, sigur m-aş sinucide.

Domnişoara din vis rîde în hohote.

Domnişoara din alt vis: În autobuz, pe frigider, pe maşina de făcut pâine, pe capotă, prin gaura cheii, în debara, la petrecerea burlacilor, la teatru, la înmormîntări

Domnişoara din vis rîde în hohote.

Domnişoara din alt vis: ...lansări de carte, în timpul proceselor, pe scenă, ca figuranţi, flashmob ...Şi în visele cui crezi că am fost chemată?

Domnişoara din vis rîde în hohote.

Domnişoara din alt vis: Prieteni de familie, cumnaţi, verişori de gradul I şi II, tata socru, medici, avocaţi, judecători, medici legişti, băieţi de 13 ani. Dacă aş şti, când mă trezesc, ce am făcut în fiecare vis, sigur m-aş sinucide.

Domnişoara din vis rîde în hohote.

Domnişoara din alt vis: În 5 minute trebuie să plec. Ăsta doreşte un vis de 2 ore. Cum e al tău?

Domnişoara din vis: Îţi povestesc altădată, fugi!

Regizorul de vise

2011-01-12T20:41:00.003+02:00

O masă. În club. Clubul Ţăranului Român, să zicem.

Regizorul intră nervos.

Regizorul de vise: Un scenariu execrabil. Al cui e visul?

Se îndeaptă spre Cel care visează: Al dumneavoastră?

Regizorul: Scenariul este execrabil. Domnişoara intră din stînga...grav, greşit, trebuie să intre din stînga, face o buclă, camera o urmăreşte, se aşază la masă. Nu din dreapta! Inadmisibil. Unde este domnişoara???

Domnişoara din vis: Aici!

Regizorul de vise: Sunteţi extrem de frumoasă...ce eşarfă, ce zîmbet, ce rîs... jucaţi execrabil! E a 5-oară cînd vă rog să intraţi din stînga, să faceţi o buclă, să vă aşezaţi cu o privire inocentă pe scaun, să îi întoarceţi cu o mişcare energică faţa celui care visează şi să îl sărutaţi pe gură!

Domnişoara din vis: Am zâmbit!

Regizorul de vise: Aţi zâmbit, dar nu l-aţi muşcat! Şi aţi venit din dreapta şi apoi aţi apărut de nu ştiu unde!

Domnişoara din vis (începe să plîngă): Vin de la al 529-lea vis în seara asta. 529 de femei şi bărbaţi mă visează şi trebuie să fiu prezentă în visul fiecăruia. Toţi cu tot felul de fantezii. 529 de regizori de vise, fiecare cu pretenţiile lui...(plânge în hohote. Regizorul de vise e mut şi înţelegător. Brusc îşi dă seama că trebuie să fie dur. Se îndreaptă spre Cel care visează) Cum vă permiteţi? (îi trage două palme) Nu doriţi să terminăm de filmat acest frumos vis?

Cel care visează (se uită la ceas, e ora 3 a.m.): Să filmăm pînă la 7?

Domnişoara din vis: Peste 15 minute sînt chemată în visul unui bărbat care m-a zărit în parc şi m-a dorit chiar atunci. Nu pot să nu mă duc.

Regizorul: Ok! Ultima dublă! Machiajul! Luminile! Camera! Domnişoară, intraţi din stînga, faceţi o buclă, vă aşezaţi, îi spuneţi Chiar nu înţeleg de ce trebuie să fac eu primul pas, îl sărutaţi pe gură şi plecaţi. Pasiune, inocenţă, dăruire, profesionalism!

Motor!

Eclipsă în neglijeu

2011-01-04T14:32:00.002+02:00

Purta un neglijeu lăptos, aţîţînd fantezia vînzătorilor de shaorma – cei care avură norocul să îşi comande chiar atunci amestecul de oaie, roşii, varză albă, castraveţi şi maioneză, fură izbiţi în cerul gurii de arome muzicale necunoscute.

Visul de marţi, 28 decemvrie, ora 4

2010-12-28T13:13:00.002+02:00

Plaja era pustie. Mîncam mere şi cotoarele le puneam într-o găletuşă de plastic. Eram cu Nath, o fetiţă de 7 sau 8 ani, cîţiva dintre voi o ştiţi. Şi atunci am început să spunem pe rînd prostiile de mai jos:

Nu spune hop pînă nu ai sărit vinul.

Vinul cel bun de dimineaţă se cunoaşte.

Cine soarbe vinul altuia va cădea primul în el.

Vinul curajos nu are nevoie de trompetă.

Despică vinul în patru.

Vinul trebuie rostit uneori în glumă.

Apa trece, vinul rămîne.

Vinurile liniştite sînt adânci.

Cîinii latră, vinul trece.

Bate vinul cît e cald.

Vin bun în burduf de mîine.

Vinul nu cîntă pe uscat.

Vinul care latră nu muşcă.

Vinul de dar nu se caută la dinţi.

Vinul plecat sabia nu-l taie.

Ce se naşte din vin tot struguri mănîncă.

Cine nu are vin să îşi cumpere.

De unde nu e vin, nici Dumnezeu nu cere.

Dumnezeu îţi dă vin, dar nu ţi-l strecoară’n gură.

Fereşte-te de vinul prost căci are mintea odihnită.

Vinul în sine nu miroase-a bine.

Vinul de la groapă nu se mai întoarce.

Cu un pahar de vin nu se face primăvară.

Vinul moare ultimul.

Vinul nu merge de multe ori la apă.

Vinul cînd nu ajunge la struguri zice că sunt acri.

Vinul blînd suge cam vreo două oi.

Jocul ne-a fost întrerupt de rîsul şi aplauzele unui emir, apărut din senin lîngă noi. Şeful plajei. Pocneşte din degete şi la vreo patru sute de metri depărtare apare un şir de bărbaţi, cu turbane. Aveţi timp cît voi ajunge eu cu cămila la ei, fiecare om doborît cu cotoarele de măr vă va aduce toate bogăţiile din lume.

Emirul se urcă pe cămilă şi începe să alerge spre şirul de bărbaţi. Noi începem să aruncăm cu frenezie cotoarele de măr în oamenii care pică pe capete. Din cer cad în jurul nostru urşi de pluş uriaşi. Acelaşi model. Furios, iau un cotor de măr şi îl arunc în curul cămilei. Cămila şi emirul explodează.

Caravana Cinematografică Erotică la Sate

2010-12-25T19:14:00.003+02:00

„Stimate domnule Urmuzz,

Vă salut şi îmi permit să vă deranjez deoarece prin fiecare articol postat pe blogul dumneavoastră îmi demonstraţi, mie şi celorlalte spirite care aleargă în tenişi prin noaptea mea, că priviţi spre viitor, că mîinele, ca nişte valuri, vă îmbrăţişează degetele picioarelor. Mare, valuri şi nisip, Pace!

Vă rog să îmi acordaţi sprijinul dumneavoastră – o sută de mii de euro pentru început? – măcar în popularizarea acestei idei care urmăreşte modernizarea politică a României, eliminarea bolilor de la sate (campania poate fi însoţită de una de vaccinare împotriva tuberculozei sau malariei), PROGRESUL.

Posibili sponsori:

Toate marile companii ce au drept domeniu de activitate fabricarea de prezervative, operatorii de cablu, revistele pentru adulţi, agro-turismul.

Cerinţe proiect:

Patru tiruri, branduite cu logo-ul campaniei, Caravana Cinematografică Erotică la Sate
Un cort militar – capacitate 1000 de persoane
Un proiector de ultimă generaţie, dotat cu boxe Bang & Olufsen. Bang!
Sprijinul autorităţilor locale

Desfăşurare proiect:

Demararea proiectului se va face printr-o amplă desfăşurare de forţe (televiziuni, internet, presa scrisă, facebook, tweeter etc). Tirurile vor pleca din Piaţa Revoluţiei şi se vor opri în toate satele şi comunele patriei. În toate satele şi comunele partenere vom desfăşura proiecţii cu marele capodopere ale cinematografiei erotice, de preferat o prezentare sincronică şi diacronică (erotismul în film începând cu secolul XIX, şcoala suedeză, tendinţe japoneze, mari maeştri etc).
Toate aceste proiecţii vor fi însoţite de discuţii între cel puţin două mari personalităţi ale vieţii publice româneşti (nu putem oferi nume. De altfel, una dintre cerinţe a fost ca să prezideze discuţiile avînd cîte o cagulă pe faţă. Respect!).

Avantaje clare pe termen scurt, mediu şi lung:

- Propagarea zîmbetului şi fanteziei în cele mai sărace colţuri ale României
- Încurajarea jocului – acesta poate favoriza creativitatea şi buna înţelegere
- Descurajarea speculei
- Mărirea şi diversificarea gradului de preocupare a comunităţii cu implicaţii nesăbuite (o mai mare fantezie în muncile de primăvară şi de toamnă, trasare de noi podeţe, rescrierea unor obiceiuri precum şezătoarea şi căluşăritul etc)
- Trezirea din apatie, zgândărirea orgoliului naţional, canalizarea forţelor vitale în proiecte europene şi transatlantice

Revin şi închei:

Ludicul şi Imaginaţia în slujba Progresului!

Crăciun în pace!”

semnat indescifrabil

telegramă de ultimă oră:

"În plus, dacă vom reuşi ca în urma acestui periplu anevoios să identificăm măcar 99 de tineri excepţional dotaţi care să salveze literatura şi cinematografia erotică autohtonă vom fi mîntuiţi!"

Udă focul, să nu se stingă

2010-12-22T00:19:00.002+02:00

lui Iulian Tănase

Aveam mult un prieten îi plăceau al dracului

de tare călătoriile în străinătate

De fiecare dată mă duceam la uşa lui cu o sticluţă de ulei pentru mecanisme fine

Vecinii toţi mă cunoşteau

Eu puneam cîte o picătură, scoteam joja, să nu dea peste,

ştiam regula

Orice clanţă are o limită inferioară şi una superioară

Mai mult – puteam avea belele, întotdeauna trebuie să ştii cît ulei trebuie să pui într’o clanţă

Iar pe ăsta îl durea drept în başcheţi

Ei,

în timp ce îi povesteam toate astea, dar sub o altă formă,

ne auzeam destul de clar iar în jurul nostru unii ambalau motoare.

Visul de miercuri, 8 decemvrie, ora 4 a.m.

2010-12-10T20:03:00.003+02:00

Locul acţiunii visului:

Teatrul Nottara, sala „George Constantin”

Motivul visului:

peste 15 ore avea să aibă loc dezbatere cu tema „Aer cu diamante. Cultură alternativă în anii `80?”

Visul în sine:

Ajunsesem cu cîteva minute înainte să înceapă. Am avut timp să îi îmbrăţişez (la propriu sau doar din priviri) pe cei dragi. În stînga şi în dreapta scenei, cu măşti de gaze pe faţă, măşti din piele de vulpe argintie, dotate cu urechi şi mustăţi, doi bărbaţi numai muşchi, la vreo 2 metri, fiecare cu un kalaşnikov în spate. Ne încălzisem, ne simţeam bine, continuam să îmbrăţişez din priviri, nimeni nu se uita la ceas să se întrebe iar întârzie.

La un moment dat apare un speaker pe scenă: Actorii şi-au anunţat intenţia de a juca o piesă fără public. Dacă aţi venit pentru Aer cu diamante, vă anunţăm că în seara aceasta actorii doresc să ofere un spectacol cu casa închisă. Vă rugăm să evacuaţi sala.

Chiar în acel moment cele două matahale cu mască de gaze din vulpe argintie eliberează spuma extinctoarelor către spectatori. Panică, urlete, lumea o ia la fugă, un bărbat din public este strivit de un zid care se prăbuşeşte.

Acesta strigă de dincolo de zid: Aici e o scară, veniţi, urcaţi după mine! Urcăm toţi în şir indian, tăcuţi, la etajul 4 ne întîmpină în frac şi papion Florin Iaru care, zâmbitor, ne îndeamnă să luăm de pe tava ţinută de un pitic un pahar de şampanie şi ne şopteşte fiecăruia la ureche

Bine aţi venit!

Trecutul din pămînt

2010-12-02T17:02:00.006+02:00

sau

Pămîntul din Plămîni

Ştiu oameni care, după '47, şi-au îngropat puştile.
Ştiu şi oameni care, după '47, n-au putut să îşi îngroape părinţii.

Ştiu, e foarte greu, dar cît vei găsi cu atît vei omeni:

Să nu lăsăm trecutul să zacă în pămînt

Ar fi fost bine dacă în momentele astea aş fi avut elocinţa lui William Wallace sau măcar a lui Mel Gibson, dar poate că nici nu e nevoie de aşa ceva. Azi-dimineaţă, l-am auzit la Radio Guerrilla pe Marius Oprea, preşedintele Centrului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, povestind lucruri incredibile despre ororile istoriei noastre recente şi cît se poate de indecente. După emisiune am vorbit cu Marius Oprea la telefon şi mi-a povestit nişte lucruri desprinse parcă dintr-o ficţiune neagră cu un securist ucigînd un bărbat şi călăul îl pune pe copilul de patru ani şi jumătate al victimei să păzească, timp de două zile, cadavrul tatălui, şi copilul se întoarce acasă, la mamă, cu un pumn de bănuţi primiţi de la un miliţian – cîştigase nişte bani pentru că îşi păzise tatăl mort.

Referinţe:

Iulian Tănase
thechronicle.ro

Frigiderul

2010-12-01T12:38:00.002+02:00

J. POPESCU, “Frigiderul”

Plici! Ceasul îl cumpărase de la un Oktoberfest. Secundarul nu avea o mişcare sacadată ci se mlădia în aer şi lovea fesele dezvelite ale unei domnişoare blonde cu sâni mari şi decolteu generos, aplecată peste un butoi de bere. La fiecare lovitură aceasta scotea un ah! foarte discret, deloc vulgar. Era două noaptea şi nu înceta să se gândească ce ar putea avea în frigider. Dorea să scape de el chiar în noaptea asta.

Căută printre cărţi şi îşi găsi actul de identitate, paşaportul, carnetul de conducere, actele de la casă, cardurile, fişele de sănătate – totul. Îşi aprinse o ţigară. Plici! Îl legă la o sursă autonomă de curent şi începu să îl tîrască încet spre lift. Stătea la ultimul etaj, oraşul era negru, cîte o luminiţă ici şi colea. Plici! Îl aduse lîngă lift şi se chinui ceva timp, îl aplecă, cine dracului are nevoie de lift la ora asta, şi chiar atunci, în timp ce latura de sus a frigiderului se sprijinea de tavanul liftului, abia atunci îşi aminti că frigiderul era mai înalt decît liftul şi că îl urcase cu un prieten o jumătate de zi. Chiar atunci auzi un cîine urlînd în noapte. Lăsă frigiderul pe jumătate în lift şi intră în casă. Ieşi în balcon. De unde urla? Plici!

Coborî şi o luă la dreapta. Jos parcă ecoul nu îl mai deranja atît de tare. Îl zări la intersecţie, deloc jigărit, destul de bine hrănit. Simţea ceva? Era singurul cîine din jur, ar fi trebuit să îi ţină ritmul şi alţii. Regretă că plecase în grabă şi nu apucase să ia cu el un cuţit. Plici! Avu un noroc chior. Chiar între el şi cîine era o maşină luxoasă cu geamul din partea şoferului spart. Se apropie de cîine, îl cuprinse cu o mână de bot şi cu cealaltă de picioarele din spate apoi îi frecă gîtul de geamul spart pînă cedă pielea, apoi mici vase de sînge unul după altul. Spre sfîrşit, cînd deja nu mai mişca şi trecuse de şira spinării, munca era plăcută, carnea era moale, fragedă. Capul i-l puse jos, iar corpul i-l aranjă pe scaunul şoferului pe care avu grijă să îl apropie de volan, cu labele din faţă aşezate pe el. A doua zi toate ziarele aveau să titreze: Un cîine şi-a pierdut capul încercînd să conducă o maşină de lux. Plici!....

Dragă Vis

2010-11-29T23:00:00.002+02:00

Îţi mulţumesc că mi te-ai arătat aşa că ar fi politicos să te povestesc.

Mi-ai scris şi ai dorit să ne întîlnim, ai spus că ai o surpriză pentru mine. Şi chiar aşa a fost.
Te-ai plimbat pe mal şi ai găsit la buchinişti o scrisoare către Emil Cioran, semnată - bizară coincidenţă! - de cineva care purta acelaşi nume cu al meu. Scrisoarea era împînzită de notele lui Cioran: Ce imbecil! Greşeală de redactare! Ăsta se crede filozof?

M-am uitat la semnătură şi mi-am adus aminte că în primăvara lui '90 îi scrisesem lui Cioran - nu mai ştiu unde îi găsisem adresa. Scrisoarea fusese scoasă la vînzare la un preţ de nimic de către urmaşi - normal, normal.

Ţi-am spus acest lucru şi am rîs încîntaţi amîndoi. Încîntaţi? Extaziaţi! Tocmai tu erai atunci pe mal, te-ai aplecat şi ai cumpărat cu doar 10 euro acea semnătură (cine dă 10 euro pe imbecilităţi, pe prostiile din tinereţe?).

Puţin mai tîrziu mi-ai spus, deşi ne ştiam doar din fragmente: Habar n-am ce gust are gura ta după atîtea ţigări şi după o sticlă de vin. Insuportabil, cred. Şi m-ai sărutat.

Cît de frumos era tigrul nostru alb

2010-11-27T18:27:00.002+02:00

Cît de frumos era tigrul nostru alb

Cu un potenţial spiritual şi erotic ieşit din comun

Se urca dimineaţa pe gard

Şi începea să imite tot felul de voci

Dorea să nu lenevim, ne îndemna să ne trezim şi să facem dragoste

Cît mai devreme, cît mai devreme, să avem timp să îi mîngîiem şi lui coada

Înainte de a pleca la vînătoare

Să îi sărutăm ochii, să îi călcăm pe urme

Cît încă nu se lumina de ziuă, după o noapte de pîndă şi de ucis, mesteca şi se apleca grijuliu,

Să nu ne trezească din somn

Şi lăsa sucul dulce al cărnii să i se prelingă printre dinţi

Drept în gurile noastre adormite şi înfometate

Numai să ne trezim şi să facem dragoste.

Cine dracului eram?

2010-11-13T18:19:00.000+02:00

ne strîngeam la piept de atîta vreme

zilele ne pătrunseseră în pantofi, pînă la oase, pămîntul mustea de ele,

secundele ţîşneau de peste tot

Noi încercam să ne aflăm numele

eram muţi, aşteptînd ca unul dintre noi să spună o încurajare, ceva

toţi eram bănuitori, neliniştiţi, schizofrenici

ne desprindeam pe rînd din cerc şi intram într-o cameră rotundă şi umedă

Acolo, în intimitate,

atingeam un os ciupeam o chitară muşcam un sîn

aşteptam un răspuns,

apoi fiecare dintre noi revenea în cerc, ne strîngeam în braţe

o luam de la capăt

doream şi ne aşteptam ca tot ce atingem să înceapă să vibreze

să ne strige pe nume

În aerul îmbibat de umiditatea fiecărei secunde

nu se auzea nici o şoaptă, nici un nume

Poveste scurtă de noiembrie

2010-11-06T19:46:00.002+02:00

Nici să nu vă gîndiţi! Era cu siguranţă foarte drăguţă. Apăruse cu un chip atipic, răvăşit lăuntric, cu un râs ce îmi aducea aminte de dulceţa de cireşe negre. Rîsul venea de jos, nu spunea prostii.

Nu pot să v-o descriu, nu am reţinut dacă avea un fund mare, forma sânilor. La chestiile astea te uiţi când nu mai ai nici o portiţă de salvare.

Mă privea de după ochelari cu o curiozitate specifică vârstei, eram un animal tăcut, cu părul tuns scurt şi voce sugrumată, în timp ce lovea cu picioarele în gură, purta adidaşi roz, un drăcuşor căzut la pămînt, ăsta avea gura plină de sînge şi cu o mînă încerca să îşi culeagă cu o pensetă savantă din ochi cioburile de la ochelari – era un drăcuşor miop dat dracului, o enervase peste măsură.

A obosit, ăla plângea, avea ochii plini de sînge, ţinea în mînă o lentilă făcută bucăţi, nu am mai rezistat şi am sărutat-o pe gură privindu-i adidaşii roz. Mi-a tras imediat un pumn în testicule ce mi-a tăiat respiraţia: cerul era plin de dulceaţă de cireşe negre. Ăla, plin de sînge, nici nu ştia încotro să o ia. Unde dracului să mai fugi?

O întâlnire neaşteptată cu blogul

2010-11-05T18:00:00.002+02:00

Azi noapte mi-am visat pentru prima dată blogul. Am păşit pe o potecă nu foarte bine conturată, dar bine ascunsă sub o pădure destul de deasă.

Nu ştiam nici eu încotro mă îndrept. Am ajuns în faţa unei porţi de fier încuiată cu un lacăt. Destul de mirat şi singur fiind mi-am permis să îmi exprim mirarea sub forma unor înjurături. Deşi nu aflasem încă încotro mă îndrept, mi se părea ciudat să fie un lacăt la poarta aceea. Am găsit o cheie în buzunar, am deschis-o şi am păşit. Am mai mers cîţiva metri pe aceeaşi cărare pînă am ajuns într-un fel de luminiş.

Era noapte şi în vis, dar acea poieniţă era destul de luminată. Împrejur, numai mese dreptunghiulare sau rotunde, de piatră. Am reuşit să disting chipurile celor câţiva prieteni care îmi citesc blogul, am dat mîna cu voi, nimeni, dar absolut nimeni nu zîmbea, nu scotea vreun cuvînt, iar în umbră, la alte mese, chipurile necunoscute ale cititorilor pe care nu îi cunosc, care nu mă cunosc.

Vă îmbrăţişez.

Astfel băteau clopotele dintre sînii ei

2010-11-04T20:59:00.003+02:00

Apăruse de nicăieri, toţi o suspectau de gînduri ascunse, dar ei nu îi păsa, străbătea uliţele satului, urca pe munte, cobora spre câte o casă, tuturor dorea să le aducă veşti bune, dar se mai întâmpla şi câte o moarte, dar toţi, absolut toţi, infiermieri, comisari, fermieri, pescari, bucătari, mercenari şi măcelari, o, toţi se cutremurau de la clopotul dintre sânii ei.

Şi tuturor le dădea cîte o veste mult aşteptată: că e timpul să nască, să zîmbească, să facă dragoste, pîine, să spele cîte un mort, să cînte la muzicuţă, să scrie scrisori, să umble, să facă glume deocheate, să viseze la proiecte măreţe, sau chiar mai mici, să sărute, să mîngîie, să arunce pe geam o prejudecată, cîte veşti minunate veneau de la clopotul dintre sînii ei.

Iar ea urca, cobora, toţii copiii, femei sau bărbaţi, o doreau sau o înjurau, iar cei mai mici erau daţi cu cremă de ghete pe ochi, dacă nu erau trimişi la bunicii orbi încă din primul război mondial cu o palmă zdravănă la cur, să nu înceapă toţi să cînte, să mîngîie acele clopote care se încăpăţînau să nu nu se lase înălţate şi zidite.

Mai era cîte un beţiv care îi cerea să urce şi să coboare de nu ştiu cîte ori, ei nu îi păsa. Urca şi cobora, iar şi iar.

Aşa îi cereau clopotele dintre sînii ei.

De aici.

O, ce zile frumoase!

2010-11-01T21:13:00.001+02:00

Ianuarie

Pe zăpada îngheţată găseai la tot pasul vrăbii moarte. Dacă aveai noroc, şi cîte un om bătrîn. Era doar o şansă la un milion să găseşti un om mort ţinînd între dinţi o vrabie moartă spălată pe dinţi. Dar ce spectacol! Ce zile frumoase! Să bem şi să ne înveselim, prieteni!

Februarie

Gheaţa lacurilor mai crăpa câteodată sub greutatea oamenilor imprudenţi. Oamenii imprudenţi sunt mult mai graşi decît scepticii sau optimiştii. Optimiştii nu obişnuiesc să pescuiască la copcă. În fine, era amuzant să vezi cum dispăreau sub gheaţa lacului încercînd, în ultimele secunde, să trimită sms-uri. Ce zile frumoase! Să bem şi să ne înveselim, prieteni!

Martie

O lună inadecvată pentru murit. Doar proştii mor sub un măr înmugurit, la umbra unei urzici trupeşe, gata să o prefaci în ciorbă. Cu toate acestea, se moare şi în martie. Să bem şi să ne înveselim, prieteni!

Aprilie

Mai e puţin pîn’ la vară. De ce te grăbeşti să mori? Hai să bem un păhăruţ înainte de a pleca. Dar dacă tot ai făcut’o, du-te’n pizda mă-tii de nenorocit! Ce zile frumoase! Să bem şi să ne înveselim, prieteni!

Mai

Cine-i născut în mai, copîrşeul sus, hai sus, hai sus! Suie-te pe masă şi dă din şolduri, nenorocitule! Ce zile frumoase! Să bem şi să ne înveselim, prieteni!

Iunie

Ce plăcut e să vezi pe stradă cîte un om prăbuşit pe stradă după ce a primit în dar un infarct şi apoi să intre în cadrul vizual o tînără într-o fustă foarte scurtă. Încă una. Şi încă una. Carne lîngă carne, zîmbet lîngă zîmbet. Ce zile frumoase! Să bem şi să ne înveselim, prieteni!

Iulie

Să nu ne grăbim, să nu ne grăbim! Cu toate acestea, mulţi nu au ţinut seama de acest sfat înţelept şi, spre bucuria tuturor, au crăpat instantaneu. Căpoşi! Ce zile frumoase! Să bem şi să ne înveselim, prieteni!

August

Marea aduce la ţărm trupuri de tineri beţi şi morţi. Morţi şi beţi. E o adevărată bucurie să le vezi mîinile şi picioarele albe, inerte, feţele spălate cu găleţi de apă de, vorba vine, salvatori. Cu toate acestea, nimeni nu le ridică slipurile pentru a arunca o găleată de apă prin locurile intime pline de obicei de nisip. Frumoşi toţi, ca nişte zei! Ce zile frumoase! Să bem şi să ne înveselim, prieteni!

Septembrie

Nimeni nu mai ştie cînd e ziua recoltei! Printre meri, printre rînduri de vie, ochii şi gura ta se lipesc de merele de Voineşti, de boabele – sfîrcuri imaginare. Şi cîte un om mort, livid, la umbra unui dud. Frumos foc! Dacă nu ar fi atîţia oameni în jur, ai lua vreo trei acasă. Ce zile frumoase! Să bem şi să ne înveselim, prieteni!

Octombrie

Să ne aducem aminte de copilărie! Să punem în fereşti gutui! Dar şi câte un cap de om mort cules din vie pe care este lipită cîte o etichetă doar pentru connaisseuri – COMCLIO: Cap de Om Mort Cules la Innobilarea Ochilor. O dulceaţă! Ce zile frumoase! Să bem şi să ne înveselim, prieteni!

Noiembrie

Ia mai du-te dracului, speranţă! E atît de frumoasă moartea cînd se aşterne pe faţa de masă, avînd alături tacîmuri argintate, moştenire de familie, şi o lămîie. Ia uite-i cum vin: toţi intră în ţarc cu inima liniştită, doar se întorc acasă. Ce zile frumoase! Să bem şi să ne înveselim, prieteni!

Decembrie

Neserioşi! Toţi o fac înainte de ziua de 31, atunci cînd şampaniile sunt puse la rece, piftiile tremură, iar curcanul oftează în cuptor! Muriţi şi voi măcar atunci cînd toată lumea strigă: 10, 9, 8…şi deja focurile de artificii se înalţă în aer, să ne bucurăm cu toţii!

Pe creste

2010-10-22T23:38:00.004+03:00

Încă se încăpăţîna să dorească să răstoarne, să muşte din pietre, să biciuiască, să fie nemernic. Vântul bătea bezmetic de cincizeci de zile. Apoi, când în a cincizeci şi una zi se dezlipi de cruzime, pe creste începură se se desprindă de stânci chipuri tăiate de pietre, pline de muşchi, de tufişuri verzi, pe care o privire ageră nu le-ar fi reperat nici chiar de la cincizeci de metri distanţă.

De la punctul lui de observaţie, ofiţerul străjuia cu binoclul culmile şi valea pustie. Mogâldeţele îşi desprindeau câte o mână, încercau să mângîie aerul şi, înfricoşaţi, se lipeau iarăşi de stânci. După două ore străbătute de strigăte de îmbărbătare transmise de la o stîncă la alta, de la un versant la celălalt, mogîldeţele reuşiră să se desprindă de stînci. Începură să îşi dezmorţească picioarele, să se îmbrăţişeze.

Morţi de foame începură să aprindă focuri, femeile alergau după apă, copiii făceau pipi în izvoarele munţilor şi se înjurau de mamă şi de tată, cei mai norocoşi dintre ei scăpară doar cu o piatră în frunte din partea mamelor care, aflate puţin mai jos, spălau burţi şi cadavre de urşi. Copii. În aer se simţea aroma de ciorbă de vultur, de capră sălbatică, de burtă de cocoşi de munte. Cîţiva scoseseră din peşteri alambicele şi se pregăteau să facă eau de vie din jnepeni. Îşi aruncau unul altuia săruturi şi vorbe deocheate, valea răsuna de fu… şi du-te-n….şi băga… în timp ce începeau să reconstruiască mici biserici in lemn şi să se roage frecîndu-se cu turte de pîine pe coapse. Aruncau suliţi, alţii se aruncau în pîraie, era dezlegare la păstrăv, se băteau pe pulpele goale cu trunchiuri groase şi îşi pasau cîte o ţigară, departe de copii. De bucurie se întîmplau chiar acuplări inocente, ici şi colo, după cîte o stîncă sau o cruce, la tot pasul.

Creasta se însumeţise de atîta fum: ciorbă de muguri de brad, ienibahar, hrean şi ochi de capră, fudulii de berbecuţ prăjite în mentă şi oţet, pîine din grîu negru, pitic, de creastă, tocăniţe, salate moi din icre de păstrăv cu ceapă, încît, atunci cînd mai erau doar cîteva minute ca toţi să fie chemaţi la masă, copii bezmetici şi vînători infantili, dar şi femei tinere amăgite cu subiecte extrem de interesante mai jos prin pădure, toţi o luară la fugă spre culmi.

De la punctul lui de observaţie, ofiţerul străjuia cu binoclul culmile şi valea pustie şi era mulţumit. Îşi aduse aminte că pe versantul celălalt, care închidea valea ca într-o cleşte, era celălalt ofiţer. Îl căută cu binoclul. Fuma şi rînjea. Aştepta înţepenit în solemnitate, ascultînd cu stricteţe ordinele militare, nemilos ţinînd în mîna stîngă drapelul de luptă. Îşi scosese din pantaloni bărbăţia, presărase pe ea sare grunjoasă, se aşezase pe un traseu periculos.

Aveam pe atunci nişte dinţi fermecători

2010-10-20T10:42:00.001+03:00

Bob Dylan - "The Witmark Demos: 1962-1964" from Columbia Records on Vimeo.

Toţi îl invidiam

2010-10-15T21:38:00.002+03:00

Toţi îl invidiam
Primea corespondenţă din toate colţurile lumii,
În timp ce se plimba de colo colo muşcând din frunzele de cireş
sau de căpşun, şi nici măcar nu mânca tot
iarna primea frunze din Zanzibar, din Canada,
de la o verişoară evreică cu opt ochi din Buenos Aires
pe care o sărutase pe când aveau amândoi 14 ani şi o strânsese în cele peste douăzeci de braţe
cu cei patru mii de muşchi
el devora frunză după frunză purtând ciorapi mov citind Baudelaire
toţi se arătau scandalizaţi de purtarea lui
nu dădea semne că dorea să facă altceva în viaţă decât spectacol ieftin
mâncând frunză după frunză şi primind pachete din străinătate...

Moarte la Veneţia

2010-10-14T19:13:00.010+03:00

Păr (III)

2010-10-13T20:09:00.002+03:00

Îşi aranjase de cu seară foile imaculate. În dreapta, aburii cafelei fierbinţi desenau un arbore plin de promisiunea unor cuvinte în pîrg. Şi-ar fi luat foile şi stiloul cu el şi ar fi alergat să îl culeagă, gol şi cu sufletul curat.

Ceasul arăta 4:37. Aşa cum v-aţi dat deja seama din scrierile anterioare (această frază reprezintă o ameninţare adresată cititorilor), eroul nostru şi-a impus o disciplină de fier: de foarte mult timp se apucă de scris cu primele raze de soare. Firesc, inspiraţia are şi ea răsăritul ei.

După furtuna din noaptea trecută, care a alungat de pe plajă toate cuplurile aflate într-o continuă mişcare, cu umbre prinse în gimnastici vii, marea e calmă.

Îşi înălţă ochii spre linia orizontului. Chiar atunci, pe aceeaşi linie dar mult mai aproape, un fir de păr cârlionţat se ivi, ca un norişor, din stânga cu mişcări leneşe, purta ciorapi extravaganţi. Zborul lin îi permise să îi observe şoldurile arcuite, sânii leneşi şi trişti ai firului de păr, aproape, da, chiar aşa, o oglindă fidelă a ochilor firului de păr-norişor plutitor.

Cu doar două secunde înainte ca soarele să apară, firul dispăru brusc între cele două laturi ale peniţei.

Păr (II)

2010-10-12T19:47:00.003+03:00

Privea nesfîrşitul şi neînţelesul albastru al mării.

Ceasul arăta 4:39.

Din clipă în clipă ar fi trebuit să răsară.

Se uită pe birou: foaia albă, impecabilă, îi aducea aminte de aristocraţia rusă.

În stînga, stiloul - ca o femeie mămică de curând , cu sînii plini, gata să îi pleznească.

Se aplecă şi sărută peniţa.

Şi chiar atunci, din fanta de la mijlocul peniţei ieşi un fir de păr castaniu şi cîrlionţat şi îl muşcă de deget. Ciup!

Păr

2010-10-10T22:11:00.004+03:00

Nu îl deranja nimic. Avea o privelişte superbă. Parcurse încet cu privirea orizontul de la stînga la dreapta. Totul era mai mult decît în regulă şi mai presus de normal.

Ceasul arăta 4:49. Soarele trebuia să răsară la 5:12. Verifică stiloul. Avea rezerva plină. Îl puse încet lîngă foaia de hîrtie. Faţa i se înroşi şi începu să respire zomotos. Se uita la ceas în fiecare secundă.

Se uită în punctul în care soarele ar fi trebuit să se ridice magic şi triumfal împreună cu peştii, păsările şi animalele. Din stînga, o mică barcă plină de pescari zglobii îl tulbură în exces. Ar fi tras cu tunul în acea barcă plină de inconştienţi, dar din păcate bunicul îi murise înainte să îi transmită secretele meseriei.

Ce îl revolta şi îl scotea din minţi era faptul că unii dintre pescari se aruncau în mare cu năvoade, chiote, în aer se sărutau şi recitau poezii, măsurînd orizontul. În salt se mîngîiau pe pulpe.
Bestii cu trupuri tinere.

Îşi aduse aminte că în tinereţe făcuse handbal, luă o piatră de jos şi măsură din ochi distanţa – cel puţin 6 kilometri. Dacă ar fi încercat să îi ochească ar fi trezit vecinii. Renunţă.

Renunţă cînd văzu pulpele dezvelite ale vecinei sforăind muzical. Dulceaţă mică.

Bestie dulceaţă sforăit muzical.

5 şi zece. Luă stiloul între degete, îl ridică. Peniţa îi părea un trup asupra căruia trebuia să se năpustească din clipă în clipă. Ceasul arătă 5:11.

Ridică stiloul, privi fix foaia de hîrtie şi chiar atunci văzu apărînd în vîrful peniţei, din neant sau de la biserica din colţ, un fir de păr. Cîrlionţat şi rubiniu, cum să nu-l bei, e toamnă doar.

Timpul sfios al firelor de păr.

Lecţia de limbă engleză

2010-10-09T23:49:00.007+03:00

Suntem într-un supermarket. E seară.

Domnul Smith (luînd în mână o pungă de zahăr): O pungă de zahăr de un kilogram este echivalentul unei pungi de zahăr de o mie de grame. O linguriţă de zahăr înseamnă cincizeci de grame, iar o lingură, o sută cinci zeci de grame.
O mie de grame de zahăr nu este echivalentul a o mie de kilometri, nici a o mie de mile marine.
O mie de grame nu este egal cu o mie de ani, o mie de pantofi, de suflete, de iubiri sau de trădări, de genunchi, de inimi, de melodii, ficăţei, de biciclete, de kilowaţi, de gânduri, de fudulii, de prenume, de ouă proaspete de găină, de vecini băşinoşi.
O mie de grame de zahăr este echivalentul a o mie de dimineţi, dar nu a o mie de respiraţii.
Eu sunt o mie de grame zahăr.
Eu voi fi o mie de grame de zahăr. Tu eşti o mie de grame de zahăr chiar şi noaptea tîrziu?
Dacă plouă, vom lua o mie de grame de zahăr să ne povestească aventurile noastre din tinereţe?
Nu vă supăraţi, suntem pe strada cu o mie de oameni orbi şi cu o mie de grame de zahăr pe pernă?
Aş dori o mie de grame de zahăr dacă ştiţi să îmi spuneţi unde este cel mai apropiat hipodrom sau cea mai fosforescentă ambasadă.
Dar numai dacă.

Doamna Smith (conducînd un cărucior de cumpărături. A fost tot timpul în spatele domnului Smith, nebăgîndu-l în seamă. Lua de pe raft o pungă de zahăr, o cîntărea în mînă, o scutura la ureche şi o arunca în cărucior. Cînd ajunge să îşi spună replica are în cărucior foarte multe pungi de zahăr): Întotdeauna mi-am dorit să trăiesc cu un bărbat care îmi ofere onoarea de a-mi începe fiecare frază cu dacă.

Via Gluck no.14

2010-10-08T12:44:00.006+03:00

Da, e strada pe care s-a născut (normal, nu a venit la viaţă pe stradă), la 6 ghenar 1938, în Milano.
Mulţumesc, Vera.

Nota Verei, comentariu la postul anterior: uite la nemţălăii ăştia cum ştiu cuvintele în italiană. În '94.

Nota mea: cand toţi încep să îl citească sau să îl cânte, artistul poate părăsi scena. Ceea ce chiar se întâmplă în această frumoasî (mă iertaţi, mi-au pătruns în subconştient accentul şi încrîncenarea duamnei de la Asociaţia Magistraţilor) realizare artistică.

Questa è la storia
di uno di noi,
anche lui nato per caso in via Gluck,
in una casa, fuori città,
gente tranquilla, che lavorava.
Là dove c'era l'erba ora c'è
una città,
e quella casa
in mezzo al verde ormai,
dove sarà?

Questo ragazzo della via Gluck,
si divertiva a giocare con me,
ma un giorno disse,
vado in città,
e lo diceva mentre piangeva,
io gli domando amico,
non sei contento?
Vai finalmente a stare in città.
Là troverai le cose che non hai avuto qui,
potrai lavarti in casa senza andar
giù nel cortile!

Mio caro amico, disse,
qui sono nato,
in questa strada
ora lascio il mio cuore.
Ma come fai a non capire,
è una fortuna, per voi che restate
a piedi nudi a giocare nei prati,
mentre là in centro respiro il cemento.
Ma verrà un giorno che ritornerò
ancora qui
e sentirò l'amico treno
che fischia così,
"wa wa"!

Passano gli anni,
ma otto son lunghi,
però quel ragazzo ne ha fatta di strada,
ma non si scorda la sua prima casa,
ora coi soldi lui può comperarla
torna e non trova gli amici che aveva,
solo case su case,
catrame e cemento.

Là dove c'era l'erba ora c'è
una città,
e quella casa in mezzo al verde ormai
dove sarà.

Ehi, Ehi,

La la la... la la la la la...

Eh no,
non so, non so perché,
perché continuano
a costruire, le case
e non lasciano l'erba
non lasciano l'erba
non lasciano l'erba
non lasciano l'erba

Eh no,
se andiamo avanti così, chissà
come si farà,
chissà...

Da. Chiar aşa, A început Crăciunul

2010-10-06T22:03:00.002+03:00

Între timp puneţi-vă o ţuică

2010-10-05T22:45:00.002+03:00

Revin.

Fiecare lua cu el ce putea

2010-10-01T23:24:00.006+03:00

Fiecare lua cu el ce putea
un măr, o brichetă, o pereche de chei sau cîteva
cuvinte din ziare decupate cu foarfeca
cuvinte frumoase Nu te vom uita niciodată Te-am iubit şi ne-ai dăruit vieţii
pe lîngă înţelepciune

dar numai el dorea să iasă în faţă
a ridicat o ţeavă
şi-a pus-o pe umeri şi
şi s-a plimbat mândru în sus şi în jos aşa
dîndu-şi importanţă, făcîndu-ne să credem că ar putea
cu şoldurile lui
să despartă apele de uscat sau să înmulţească peştii şi vinul
Era dat dracului ăsta
îşi pusese o ţeavă pe umeri
Cu ţeava aia pe umeri
era mai al dracu' decît moartea către care mergea
era dat în pizda mă-sii

Alege-ţi o moarte crescută într-un ţarc de cel puţin 40 de metri pătraţi, hrănită corect

2010-10-01T16:21:00.002+03:00

Bătrînul şi marea

2010-09-27T18:57:00.003+03:00

scenariu)

O casă de lemn, cu etaj. La parter living si bucatarie, o baie de serviciu. Livingul este dotat cu o bibliotecă impresionantă, cărţi vechi, manuscrise, puşti de vănătoare, trofee, o mitralieră de TAB, undiţe, un polizor foarte complicat pentru cuţitele de bucătărie, o fântână de apă – săpată chiar în centru – şi stalactite. La etaj – dormitoare şi studioul pictorului.

Din când în când intră în casă pentru a scoate apă din fântâna cu ciutură şi lanţ: un preot, un copil, o femeie bătrână şi săracă, un mecanic auto, o starletă porno, un balerin şi un cor bisericesc. Intră, scot apă fără să dea atenţie personajelor din casă, ca şi cum nu ar exista, şi ies cu găleţile cu apă.

Eroul – un brătrân de 80 de ani, cu părul alb. Mustaţa şi degetele îngălbenite de tutun.

Synopsis: Bătrânul se mişcă prin casă, manevrând tot timpul o cameră de filmat profesională – montează macarale, şinele pentru travelling, măsoară şarful, urcă cu camera pe şinele montate pe scări, pune lumini etc este foarte tacticos. Face asta timp de 90 de minute cît durează filmul.

Casa e plină de fete tinere, aprox 19 ani, toate goale puşcă. Acestea râd, se aleargă, probează pălării, fumează, povestesc. Gesturile erotice au o foarte mică durată (o fată, urcând în fugă scările, se poate intesecta cu o altă fată care coboroară. O poate săruta pe sân şi alerga amândouă mai departe) şi sunt absolut accidentale. Gesturile şi mişcările sunt lipsite de cea mai mică urmă de vulgaritate.

Tot timpul se aud ţipete cristaline de bucurie.

Subiectul discuţiilor: despre energii regenerabile, pălării, cât măsoară o milă marină.

Fetele povestesc de acelaşi bărbat în etape diferite – iubita celui tânăr, iubita celui matur, iubita bărbatului bătrîn.

Bătrînul încearcă să le prindă în cadru.

Pasageri în tranzit

2010-09-27T16:55:00.001+03:00

Miercuri, 29 septembrie 2010, la nouă ani de la moartea marelui poet, Fundaţia Gellu Naum şi Asociaţia Locul Tare organizează evenimentul Pasageri în tranzit – lectură publică Gellu Naum, la Clubul Ţăranului Român, începând cu ora 20.

În prima parte a serii, lectura publică este deschisă prietenilor poetului care doresc să citească pe scenă câte un poem de Gellu Naum. În a doua parte, vor cânta, pe texte de Gellu Naum, Ada Milea şi Mitoş Micleuşanu.

Intrarea este liberă.

Şi totul ţi se poate întîmpla chiar acum!

2010-09-26T20:47:00.001+03:00

Acum am văzut:în background, nişte tipe în mini dansează. Fuck, man, ţi-a scăpat?

Vasile

2010-09-21T22:32:00.004+03:00

Eram un bărbăţel gingaş şi curios la modul enervant. Degetele încă
nu-mi miroseau a tutun dar le plăceau deja peşterile cărnoase
şi umede gîze priveam
ascultam şoaptele enervante ale unei ape murdare, dar, ca să fim sinceri pînă la capăt,
mult mai curate decît acum,
chiar dacă mai făceam şi eu un mic pipi în rîu,
marea plăcere a copilaşilor gingaşi şi curioşi la modul enervant enervăntuţ
Şi toţi,
calul, căluţul
pămîntul, pămîntuţul
învăţătoarea, învăţăţica
mămăliguţa cu smântână, smîntănuţul
picioarele şi buzele fetiţelor, mijlocuţul
mai în vîrstă, normal,
sînii mici, giozdănuţele, creionaşele, rochiţele, toate şi toţi mă strigau Vasile
deşi pe mine nu mă chema aşa
şi atunci am început şi eu
încercam să mă ascund după realităţi impozante
care chiar aveau ceva de spus
să strig Vasile
mai întîi la întîmplare şi pe urmă metodicuţ
pe unul şi pe altul
mai o capră
mai o piatră
mai o rugăciune.

Cîntec

2010-09-16T16:18:00.003+03:00

M-am urcat pe cal
Calul era orb mi s-a rupt şaua
În timp ce m-a sunat pe mobil
Draga mea draga de ea scumpa de ea
Plecase acum 7 ani cu unul care făcea apologia
Profesiilor liberale.

Iată povestea mea şi vă invit să râdeţi şi să plângeţi odată cu mine.

M-am urcat pe cal
Calul era orb mi s-a rupt şaua
În timp ce m-a sunat pe mobil
Draga mea draga de ea
Plecase acum 7 ani cu unul care făcea apologia
Profesiilor liberale.

Iată povestea mea şi vă mulţumesc foarte mult, inclusiv fetelor de la bucătărie
Că râdeţi odată cu mine.

M-am urcat pe cal
Calul era orb mi s-a rupt şaua
În timp ce m-a sunat pe mobil
Draga mea draga de ea
Plecase acum 7 ani cu unul care făcea apologia
Profesiilor liberale.

Iată povestea mea şi râsul dumneavoastră mă inspiră şi îmi dă puterea să mă întorc încă o dată în negrul trecut.

M-am urcat pe cal
Calul era orb mi s-a rupt şaua
În timp ce m-a sunat pe mobil
Draga mea draga de ea
Plecase acum 7 ani cu unul care făcea apologia
Profesiilor liberale.

Iată povestea mea, dar deşi m-am străduit să nu vă smulg lacrimi cu orice preţ,
Această frumoasă minune s-a întîmplat, aţi plîns
Deşi am lăsat la o parte chinurile şi angoasele mele şi nici
Nu v-am povestit despre tehnica lui de persuasiune
De care ea se bucura acolo în spate
Încercînd să înţeleagă marele respect
Pe care ţi-l oferă o profesie liberală
Şi nici despre mine, cum urmăream de la fereastră fetele tinere
Şi orice pulpă dezvelită de vînt îmi aducea aminte de ochii ei curaţi
Cu toate acestea vă mulţumesc din suflet că aţi înţeles
Aţi rîs şi aţi plîns împreună cu mine.

Who are you?

2010-09-12T22:59:00.000+03:00

La couleur du bonheur

2010-09-12T12:09:00.000+03:00

La couleur du bonheur from Nathalia Blenchea on Vimeo.

Un film stop motion conçu et réalisé par Nathalia Blenchea, 6 ans.

Hei!

2010-09-11T18:48:00.001+03:00

Era pe vremea cînd visa mai puţin

2010-09-07T20:13:00.003+03:00

Te-a căutat unul, Clemente, îmi zise mucosul pe care toţi îl bănuiam de lucruri ruşinoase acolo în spate, răsfoind reviste, el ţinea mereu în gură un senviş cu muştar, varză, maioneză şi pulpă de batal, din care nu muşca niciodată dar saliva intens şi pe toţi ne înnebunea cu acea privire de lup hăituit, cu ochi umezi, răsfoind cu mare viteză paginile pe care, presupun, orice bărbat normal la cap le-ar fi savurat măcar cîteva minute, nimeni nu ştia cum îl cheamă, toţi îl strigau în diferite chipuri

Te-a căutat unul, Clemente, da, un tip cu bust frumos, impunător, şi cu un tatuaj imens pe chestie, după ce a plecat m-am urcat în motocicletă şi l-am aşteptat la Coama Dracului, ştii, acolo e un copac înalt, mi-am zis că de sus pot citi ce scrie, dar pînă să ajung în vîrf el deja trecuse, sau poate răsfoiam revista şi eram preocupat să mânînc, îmi zise el rînjind, cînta aceeaşi frază pe care mi-o spusese şi mie aici, în atelier,

Spune-i că l-a căutat Clemente,

cînta cu voce subţire, în timp ce eu încercam să completez raportul către Armată – câte avioane au fost reparate, piloţii morţi din cauza manevrelor, şi cîţi din cauza noastră, am avut grijă să dea egal, iar el stătea nepăsător, se întinsese pe cimentul plin de ulei, şi nici nu îi păsa că toţi încercau să îşi dea seama ce scrie pe tatuaj, mi-a cerut un foc şi m-a întrebat dacă îmi place Shakespeare, aranjîndu-şi din cînd în cînd bustul somptuos, zise mucosul gata să se înece povestind.

O fi presimţit ceva căci s-a ridicat şi ne-a părăsit înainte ca tatuajul lui să arunce hala în aer. A mai spus doar că abia aşteaptă să îţi povestească despre vremea cînd visa mai puţin.

Cînd l-am găsit gol, între cuburi de gheaţă, cu burta tăiată şi proaspăt cusută, picăturile de sânge nu apucaseră să îngheţe, era frumos. Clemente nu mai avea nici chestie, nici tatuaj, era o tînără cu un zîmbet împăcat, şi îşi dezvăluia chiar totul, nu ca astea, zise mucosul, oprindu-se din răsfoit revista.

Poţi să-ţi imaginezi? Clementina nici măcar nu era rasă.

On the road again

2010-09-06T20:48:00.005+03:00

Ia-ţi îngerul pe umăr

el îţi va suporta toate visele şi coşmarurile

în acestea din urmă

dacă îi vei permite

poate îi va plăcea să lovească

Ce poate fi mai de dorit decât

un înger îmbrăcat în costum de piele,

decupat în jurul feselor,

şi lovind cu biciul de piele în toate coşmarurile tale -

cărora a avut dinainte grijă

să le introducă

un măr de cauciuc în gură

şi un trandafir roşu în cur

Pentru că el cîntă mereu

Eşti bine?

2010-09-05T21:17:00.003+03:00

Da, e ok.
Mişto.
Deci e ok?
E foarte bine.
Ok.
Tu?
E ok. Sunt bine.
Sunteţi bine?
E ok, suntem bine.
Mă bucur.
Ai grijă.
E în regulă.
Plouă?
20 de grade.
Au dat roşiile.
E ok.
Eşti în regulă?
Totul e ok.
Mă bucur. Tu eşti ok?
Da. Mi-a murit un cactus.
Se întîmplă.
Pe stradă un cuplu face sex.
Foarte mişto. Cum?
Chestii obişnuite.
Mişto.
E în genunchi.
Eşti ok?
E frig.
Eşti ok?
E foarte mişto.
Trebuie să ies puţin.
Ok.
Te întorci?
Da.
Mişto.
Mă duc să îmi cumpăr ţigări.
Vreau să mă las de fumat.
Da.
Ok.
Ok.
Ce face tipa?
E acolo.
În genunchi?
Da.
Eşti ok?
Sper că eşti ok.
Sunt ok.
Ai grijă.
Ai grijă.
Ea e tot acolo?
E foarte acolo.
Au trecut deja 3 minute.
Da, dar e ok.
Sigur eşti ok?
E foarte ok.
Mă bucur că totul e ok.
Şi eu mă bucur. Sper că eşti ok.
Mulţumesc.
Mulţumesc.
Mulţumesc.
Mulţumesc.
Totuşi, eşti ok?
Mulţumesc. Tu?
Mulţumesc, tu?
Mă bucur.
Mă bucur.
Sper totuşi că eşti ok.
Sunt ok.
Mă bucur.
Te pup.
Sper că eşti ok.
Şi eu.
Abia aştept să îmi spui şi mâine că eşti ok.
E ok.
Te pup.
E ok.
Te îmbrăţişez.
E ok.
Mi-e dor de tine.
Nici o problemă. E ok.

Cuvinte & Pall Mall fără filtru

2010-09-05T19:09:00.004+03:00

Se opri puţin din mers. O barcă se îndepărta. Pescari. Nu se pupa nimeni în barcă. Era doar 3. Vîsleau dormind.

Se opri lângă un panou. Îi plăcea să citească de la o vîrstă fragedă. Îi plăceau cuvintele. Nu ar fi putut trăi fără forma tipărită a cuvintelor. Le culegea linia melodică, surprindea cîte un refren şi apoi se îneca în ritm.

Pentru siguranţa dumneavoastră, vă rugăm să vă întoarceţi capul la 180 de grade în inversul direcţiei de mers, o dată la cinci minute.

După 20 de ani, în sfîrşit citea ceva inteligent, scris în foarte puţine cuvinte. Era Biblia în 23 de cuvinte.

Apoi îşi aprinse un Pall Mall fără filtru.

Glenn Gould

2010-09-05T14:30:00.001+03:00

Sau: fără cuvinte.

Tâmpit să fii să doreşti să ajungi altcineva

2010-09-05T00:16:00.004+03:00

ai intalnit o femeie in bar

te vei intoarce iar

ti'a spus ca esti mai egoist ca Texas

dar tu te vei intoarce

trufas sau pe intuneric

te vei intoarce

nu ai nici un chef sa povestesti despre asta

chiar daca ai limba de sarpe

Băiete, la Auerbachs Keller!

2010-09-04T18:31:00.003+03:00

Deşi ne cunoaştem îndeajuns, în afară de Guinness nu am avut niciodată legături speciale cu berea. Totuşi, acum m-aş urca în maşină şi m-aş opri la Leipzig în cârciuma unde mai zăbovea din cînd în cînd, pentru a se gîndi la Faust, omul nostru.

Mai văd din cînd în cînd cîte o halbă rece, cu guler, şi, în afară de Amice, eşti idiot! (un motiv destul de serios pentru a nu fi, cultural vorbind, împotriva acestei beuturi de Mitel Europa, Mitel – diminutivul de la Dumitru) îmi aduc aminte de bărbaţii curat îmbrăcaţi şi croiţi pe care îi zăream în copilărie la cîte o halbă de bere.

Pe vremea aceea mă interesau un rîu, un cîine şi parcă începusem, artist precoce, să practic sculptura ambientală: din fire de iarbă construiam ceea ce credeam a fi nişte buze ascunse, perpendiculare, şi doream să văd dacă fetiţele descoperă ce se ascunde în spatele actului meu artistic, complet lipsit de mecanismele de marketing actuale.

În ediţia pe care o am, apărută în colecţia Biblioteca pentru toţi în anul 1968, traducerea aparţinându-i lui Lucian Blaga, Tudor Vianu (aflat în rama personală) scrie în prefaţă:

„Poemul dramatic Faust de Goethe este una dintre operele cele mai reprezentative ale epocii care a pregătit prăbuşirea feudalităţii şi absolutismului (...).”

Ete pu*a, Mărioară!

ps: chiar, ştie cineva originea acestei expresii populare? Asupra acesteia, cu voia dumneavoastră, cred că voi reveni în următoarea postare.

ps2: E interesat careva de o fugă pînă la Auerbachs Keller?

Mulţumesc pentru fotografie lui Morn the Gorn

J'attendrai (1938)

2010-08-30T21:15:00.000+03:00

Komm zurück

2010-08-30T21:13:00.000+03:00

Câteva rânduri

2010-08-30T00:34:00.003+03:00

aş dori să vă mulţumesc

e prea mult dacă vă rog să nu mai pomeniţi vreodată de mine

am zis eu ceva să salveze lumea

să te salveze pe tine

Le Mutant Chantant

2010-08-27T14:41:00.000+03:00

Descîntec de dragoste

2010-08-25T21:09:00.004+03:00

Am fost rugat să scriu un descîntec iar provocarea mi-a plăcut deşi nu am reuşit, pînă la această oră, să aflu cît m-a îndrăgit ea pe mine. Să modific, să merg mai departe?

Pune-ţi visul

scoate-ţi bluza

suflă-n ceruri buburuza

lasă-ţi sânii să deoache

puţa mândră a lui Lache

mort,

la Sosiri aeroport

Laaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
să!

precizare necesară: ultimul vers îl văd cântat de un cor bărbătesc şi recunosc că am fost inspirat de Phoenix. Lasă, lasă, lasă, lasă că ajungem noi acasă.

Kriminaltango

2010-08-24T23:51:00.000+03:00

Iubiţi limba germană?

Trebuia să îţi mărturisesc

2010-08-24T23:37:00.000+03:00

Păstrăv Chardonnay

2010-08-23T23:48:00.001+03:00

Nu m-aş putea închipui niciodată fără şoldurile mele bine îmbibate în Chardonnay, au răspuns 94.6% dintre păstrăvi la un sondaj despre fericire...

Sau poate o visaţi pe Doamna?

2010-08-23T22:42:00.001+03:00

G
L
O
R
I
A

Domnu', nu doriţi un mistic?

2010-08-23T22:37:00.000+03:00

Into the Mystic - Van Morisson from fabialessandra on Vimeo.

Hai, încă o dată!

2010-08-23T22:22:00.002+03:00

Van Morisson & Them One more time from pieterrozing on Vimeo.

Ecouter un film

2010-08-22T21:40:00.003+03:00

Dacă nu ştiaţi, în zona quebecoază nu vedem un film, ci îl ascultăm.

Ceea ce pentru filmul lui Jim Jarmusch, revăzut aseară după un secol, chiar e adevărat.
Neil Young, autorul coloanei sonore, canadian de origine, ştia el ce ştia.

Şi dacă timpul

2010-08-20T20:59:00.002+03:00

s-a scurs prea repede şi nu aţi putut afla nimic despre J.J. Cale:

După miezul nopţei

2010-08-20T19:51:00.002+03:00

Ştie dintre domniile voastre vreo terasă de pe litoralul bucureştean unde o orhestră cântă la ţambal, orgă şi acordeon această piesă? Eventual cu o dizeoză sau backing vocals cu o dinamică extrem de decoltată.

Dacă nu, doresc să înfiinţez o asemenea formaţie. Aştept pe mail propunerile dumneavoastră. Nu vă sfiiţi: vom da lovitura.

Filme, muzică şi cărţi

2010-08-20T15:52:00.003+03:00

Preiau leapşa de la Klara.

1. Ultima carte citită?

Jurnalul unui psihopat, de Venedikt Erofeev

2. Ce personaj mi-ar plăcea să fiu şi de ce?

Multe. Ishmael din Moby Dick, Ostap Bender din Ilf şi Petrov, Robinson Crusoe, Mîşkin, preotul din Farmecul discret al burgheziei.
Aş opta totuşi pentru a fi toate persoanele din sonetele lui Shakespeare.

3. Cel mai frumos film?

Sunt multe - Pianistul, de exemplu. Aştept totuşi ecranizările după Întâlnire cu un necunoscut, de Gabriel Liiceanu, Jurnalul lui Sebastian şi Povestea poveştilor, de Creangă.

4. Cu ce scriitor mi-ar plăcea să mă întîlnesc?

Radu Cosaşu

5. Melodia preferată pe care o ascult fără să mă pot sătura de ea?

Flying

6. Unde aş locui un an departe de casă?

Într-un cort, pe malul unei ape, în nord.

7. Când citeşti, îndoi pagina sau foloseşti un semn de carte? Ce fel de semn de carte?

Bani, cărţi de vizită, bucăţi de hîrtie. Vreau să încep propriul meu business cu semne de cărţi. Nu vă pot spune despre ce e vorba.

8. Ai primit în ultima perioadă cărţi cadou? Şi dacă da, care?

Da. Chiar şi o Enciclopedie culinară.

9. Îţi place să reciteşti unele cărţi?

Absolut. A reciti înseamnă de fapt a citi.

10. Care crezi că e cartea care ar trebui impusă tuturor drept lectură obligatorie?

"Exerciţii matinale de logică, retorică şi sexuale absolut necesare pentru a deveni tu însuţi/însăţi"

11. Locul preferat pentru lectură?

Fumînd.

12. Motivele care mă determină să aleg o carte pentru a o citi?

Important e să ne înţelegem.

6 cuvinte din 49

2010-08-19T13:09:00.005+03:00

Doamnelor şi domnilor, bine v-am regăsit la extragerea săptămînală a Loteriei organizate de National Bank of Poetry. Vă reamintim că reportul extragerii de azi a ajuns, la categoria I, la incredibila sumă de 16.780.500.500.432.678.983.268.560.167.121.262.333.777.888.000,56 de euro.

Să dăm cuvîntul cuvintelor!

Iată-le: rozmarin, fandare, catapultă, lentilă, orbire, contorsionist.

Vă aşteptăm la următoarea extragere şi pînă atunci nu uitaţi sloganul Loteriei National Bank of Poetry:Visurile au totdeauna un cuvînt de spus.

ps: camera de filmat îl are în prim plan pe chipeşul prezentator. După aceasta pronunţă ultimul cuvânt, de undeva din spate apare prezentatorul de rezervă care spune: Visurile au întotdeauna ultimul cuvînt.
Scos din minţi, primul prezentator îl fixează şi încearcă să îi reţină figura şi rudele din public.

Proboskis

2010-08-15T20:56:00.002+03:00

Nasul este un organ fundamental în descoperirea trufelor şi a pulpelor.

Nasul e o trompă (proboskis se trage din pro şi boskein, alăturare pe care am putea-o traduce cu “înainte spre hrană”) care, la oameni, din cauza condiţiilor climaterice, a devenit din ce în ce mai mică.
Se ştie prea bine de altfel diferenţa considerabilă dintre trompa bărbaţilor aparţinând climei reci şi cea a celor născuţi în Africa.

Să trecem peste aceste consideraţii introductive, dar extrem de utile diferitelor funcţii vitale.

Caut întreprinzător privat care poate asigura o producţie de 5.000 de trompe din piele naturală pe oră, trompe pe care care orice fiinţă umană şi le va putea ataşa feţei, cu naturaleţe, eleganţă şi fără aditivi.

Docile şi maleabile.

Avantaje evidente pe caniculă: ne vom putea introduce, cu eleganţă şi indiferenţă, trompa în diferite recipiente private şi publice şi vom putea îndrepta jetul asupra propriilor persoane în cantităţi fine, în modul ploaie inocentă de vară, sau să putem accesa funcţia nestăpânită, atunci când devenim posesorii unor nervi slăbiţi.

Putem conduce sofisticat şi, brusc, putem scoate trompa pe geamul automobilului pentru a transmite partenerilor de trafic o paletă nuanţată de sentimente: nemulţumire, angoasă, indiferenţă, superioritate, încântare sau încântare extremă.

Dar câte lucruri nu am putea face cu această magică invenţie în timp ce toate celelalte emiţătoare de semnale (gura, buzele, mâinile, degetele, ochii, fruntea, fundul şi sânii) s-ar menţine sobre, politicoase, plicticoase, încântate, fade, insipide şi aşa cum trebuie şi cum îi stă bine unui om modern şi citadin.

El cădea de foarte de sus

2010-08-14T22:40:00.003+03:00

venea cu veşti bune, dorea să ne îmbărbăteze, ne dăruia

alifii împotriva febrei musculare,

...

Doar Corbul (fără Annabel Lee)

2010-08-11T17:18:00.003+03:00

Când ţii foarte mult la cineva, corpul acestuia îţi poate deturna atenţia de la minte uite-aşa.

Corpul are câteva atuuri vigilente – dintre ele putem enumera: cicatrici, baricade, defilee, învingătoare în proporţie de 90 la sută în bătăliile cu somnul. Atuurile vigilente şi războinice ale corpului, fără ştiinţa sufletului care, aşa cum ştim, se ascunde în bărbie şi nas, în ochi şi în frunte, au dreptul legitim să îţi întindă ambuscade.

Ambuscadele sunt periculoase pentru orice vârstă dar mai ales când porţi asupra ta un caiet de matematică de clasa a II-a, neatins.

Un oraş de lângă o mare îţi oferă întotdeauna şansa să scoţi din valuri un corp ca un corb, un corp fără trup. Doar ştim prea bine: când ţii foarte mult la cineva, corpul acestuia îţi poate deturna atenţia de la minte uite-aşa.

Din spate, absenţa este-nşelătoare

2010-08-05T18:57:00.005+03:00

Ştiu că Te gîndeşti de ceva vreme la asta, dar încăpăţînarea, uneori, nu duce la nimic bun.

Poeziei îi vei părea lipsit de maniere.